Descriere
În cadrul culturii Cucuteni-Tripolie un loc central îl ocupă figurile feminine cu torsul plat, decorate cu diverse motive geometrice. Ele pot sugera un cult al zeiței Mame și deopotrivă un cult al fecundității și fertilității. Onorarea zeiței Mamă poate fi interpretată și ca onorare a planetei cea etern dătătoare de viață și hrănitoare.
Prezența din abundență a reprezentărilor feminine sugerează că femeia era extrem de prețuită și respectată, dar și că ea ocupa un loc central în cadrul acestei culturi.
Alături de alte motive și simboluri ale culturii Cucuteni-Tripolie, Zeița Mamă vorbește despre existența unei culturi “feminine”, cu un pregnant rafinament artistic și simț estetic, capabilă să aibă ca reper curgerea, rotunjimile, formele prin care natura mamă ni se înfățișează. Prezența atât de pregnantă a spiralei sugerează capacitatea de a surprinde modul tainic și definitoriu prin care viața la nivel micro și macro se exprimă.
Prin armonia, căldura, curgerea, blândețea, elogierea naturii mamă pe care le emană, ceramica Cucuteni-Tripolie are capacitatea de a ne transmite în prezent niște mesaje profunde, într-un context planetar în care apele și aerul sunt poluate, pădurile tăiate, biodiversitatea profund afectată, iar conflictul om mediul înconjurător pare a se acutiza.
În mod miraculos, trecutul îndepărtat are puterea să ne lumineze prezentul și să ne ofere o lecție esențială despre respectarea mediului înconjurător și a planetei ce ne este trup și casă.
Prin frumusețea lor, prin puterea de a ne inspira elogierea naturii mamă și prin virtutea de a semnifica armonie, curgere, blândețe, simbolurile Cucuteni-Tripolie au un puternic caracter terapeutic.
Privite astfel, simbolurile și sunt adevărate talismane ce creează o punte și o conexiune între noi și magia și înțelepciunea naturii, talismane ce ne ajută să creăm/să stabilim o relație de adorare între noi și natură.
Etnologii și antropologii conferă virtuți magice și apotropaice multor simboluri tradiționale, așa că nu are de ce să ni se pară surprinzător sau scandalos faptul că aceste simboluri și produsele asociate pot avea pentru noi un caracter terapeutic și chiar unul șamanic în sensul vindecător al sensului și al arătării unei căi de urmat pentru armonizarea cu elementele primordiale ale vieții.
Nu știm ce credințe aveau oamenii acelor vremuri și nu are sens să “siluim” trecutul pentru a ne satisface niște interese identitare sau conceptuale. Însă putem să ne permitem să trăim o anumită emoție sinceră pe care cultura Cucuteni-Tripolie o transmite cu tărie: elogierea vieții, elogierea femeii, a fecundității și fertilității, elogierea Soarelui și a Apei ca forțe ale naturii vii și etern dătătoare de viață.
