Moto. Cei ce onorează valorile sugestive ale trecutului fără a fi tributari rigidității tradiției și normelor sale, se bucură din plin de prezent și fac posibil ivirea unui viitor luminos și prosper.
În mod miraculos, uneori, trecutul îndepărtat are puterea să ne lumineze prezentul și să ne ofere lecții esențiale despre respectarea mediului înconjurător și a planetei ce ne este trup și casă.
1. Neo art este un proiect cultural ce valorifică într-o manieră contemporană motive și simboluri ale artei neolitice în crearea unor produse cu putere de transmitere și evidențiere a unor mesaje. Nu întâmplător proiectul începe prin crearea de bijuterii fiindcă ele sunt purtate cu mult respect și au puterea de a transmite semnificativ o anumită simbolistică și o anumită sensibilitate.
Neo Art are și un caracter informativ educativ și își propune deopotrivă prin informații specifice și evenimente să promoveze arta și cultura neolitică și fenomene înrudite.
El pornește la drum prin abordarea unor teme și simboluri reprezentative ale culturii Cucuteni-Tripolie ce este expresie a unei din cele din cele mai vechi civilizații din Europa.
Civilizația Cucuteni-Tripolie a existat aproximativ între 5500 și 2750 î.e.n., a cunoscut o întindere în perioada maximă de înflorire de 350 000 kilometri pătrați pe actualul teritoriu al României, Moldovei și Ucrainei.
Numele culturii a fost dat de descoperirile făcute în 1884 şi 1893 în localităţile Cucuteni (lângă Iaşi, România) şi Tripolie (lângă Kiev, Ucraina).
Aparținând deopotrivă neoliticului și eneoliticului cultura Cucuteni-Tripolie se remarcă prin rafinamentul artistic al ceramicii pictate (vasi și figurine de lut), dar și prin abilitatea de a prelucra pietrele și metalele: cuprul și aurul. Deopotrivă, cultura Cucuteni-Tripolie emană foarte mult mister și adresează profunde semne de întrebare specialiștilor ce încearcă să o înțeleagă sau s-o explice.
Dincolo de toate evidențele și necunoscutele, se poate afirma cu lejeritate că, prin caracteristicile sale unice, prin frumusețea și rafinamentul artei specifice, civilizația Cucuteni-Tripolie ocupă onorabil în cadrul civilizațiilor preistorice. Având un loc aparte în patrimoniul universal, civilizația Cucuteni-Tripolie reprezintă o fascinantă mărturie a ceea ce a însemnat Vechea Europă și poate sta la loc de frunte alături de alte culturi străvechi ale umanității.
2.Ceramica din cultura Cucuteni-Tripolie este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de pregnante, între aceasta şi cea aparţinând unei culturi neolitice din China ce a apărut la aproximativ la un mileniu distanță. În prezent anumiți cercetători vorbesc despre faptul că înainte de drumul mătăsii a existat un drum al ceramicii și implicit un schimb de simboluri și valori ceea ce ar putea să explice, în afară de teoria inconștientului colectiv a lui Jung, de ce în ambele regiuni și în ambele culturi există unele simboluri asemănătoare: cruce, yin yang, spirală, zvastică etc.
Culorile principale folosite la decorarea ceramicii sunt albul ṣi roṣul, negrul fiind de cele mai multe ori utilizat pentru conturarea ṣi sublinierea unor motive decorative.
Motivul principal este spirala ce se regăsește în diferite variante și combinații. Întâlnim spirale compuse și decompuse în spirale înlǎnțuite, secționate, reduse doar la bucle, organizate în ṣiruri orizontale, verticale, oblice sau în alte combinații. Motivul spiralei este combinat cu cercuri pictate, ove, elipse, linii ṣi benzi.
Pe lângă prezența definitorie a spiralei, simbolurile cele mai des întâlnite sunt cercul, rombul, triunghiul, șarpele, crucea, punctul etc.
Un loc central îl ocupă figurile feminine cu torsul plat, decorate cu diverse motive geometrice. Ele pot sugera un cult al Zeiței Mame și deopotrivă un cult al fecundității și fertilității.
Ilustrative în acest sens sunt:
– “Hora de la Frumuşica” una din capodoperele culturii Cucuteni. A fost descoperită în anul 1942 pe „Cetăţuia” din satul Bodeştii de Jos, judeţul Neamţ. Piesa ceramică constă într-un suport antropomorf compus din şase statuete feminine, văzute din spate, înlănţuite parcă într-o horă.
– “Soborul zeiţelor” – descoperit în anul 1981, în situl multistratificat de la Poduri-Dealul Ghindaru, judeţul Bacău. Una din “zeițele” aflate pe tron din această capodoperă a fost numită “Zeița care strigă” după fizionomia feței sau “Zeița care cântă”.
– “Venus de la Drăguşeni”, o statuetă cu caracteristici unice în lume ce a fost descoperită în anul 1964, pe dealurile din jurul localităţii botoşănene Drăguşeni, de un grup de copii. Statueta a fost scoasă la lumină de brazda plugului, după arăturile de toamnă. Despre ea se afirmă că pune în valoare cultul fertilităţii la modul excepţional. Istoricul Gheorghe Median spune despre ea că “reprezintă femeia ajunsă la maturitate” sau “mama care dă naştere copiilor şi perpetuează specia”.
Dincolo de cele trei capodopere menționate, există multe alte reprezentări feminine ce conferă un caracter unic culturii Cucuteni-Tripolie ce sugerează că femeia era extrem de prețuită și respectată, dar și că ea ocupa un loc central în cadrul acestei culturi.
Totodată, unele reprezentări feminine pot sugera existența unui cult al onorării Zeiței Mamă, mai exact al planetei cea etern dătătoare de viață și hrănitoare.
Judecând în comparație cu trăsăturile dominante ale omenirii după invazia triburilor indoeuropene până în zilele noastre, diferiți specialiști consideră că civilizația Cucuteni-Tripolie era una matriarhală. Contrastul este foarte puternic și o astfel de afirmație poate fi lansată cu ușurință. Dar dacă oamenii acelor vremuri trăiau într-o societate armonioasă, nici matriarhală, nici patriarhală, o societate în care rolurile femeii și al bărbatului era foarte bine definite, apreciate și complementare?
Pe lângă reprezăntările antropoforme se întâlnesc și cele zooforme: stilizări de păsări și animele. Unii cercetători consideră că și apa și soarele, două forțe esențiale ale naturii, ocupă un loc important prin prezența unor anumite spirale și cercuri (soarele) și a unor puncte și linii (apa).
Pe baza simbolisticii bogate pot fi lansate cu ușurință speculații filozofice și metafizice. Setea noastră de a explica trecutul prin valorile, filtrele și așteptările prezentului ne poate lesne condiționa să interpretăm eronat trecutul. Însă, dincolo de toate exagerările, prin bogata simbolistică se poate afirma că oamenii acelor vremuri trăiau într-o mare conexiune cu mediul înconjurător și cu forțele naturii. Statutul lor de păstori – agricultori le asigura această relație, însă simbolismul vorbește și despre capacitatea lor de a se inspira din formele curgătoare ale naturii mamă pe care o elogiau mai mult sau mai puțin conțtient.
Motivele, simbolurile și temele foarte organic ilustrate sugerează existența unei culturi “feminine”, cu un pregnant rafinament artistic și simț estetic, capabilă să aibă ca reper curgerea, rotunjimile, formele prin care natura mamă ni se înfățișează. Prezența atât de pregnantă a spiralei sugerează capacitatea de a surprinde modul tainic și definitoriu prin care viața la nivel micro și macro se exprimă.
Sămânța care încolțește,fătul din pântecele mamei, cochilia unui melc, migrația păsărilor, nașterea și dezvoltarea unei păduri, dinamica Pământ-Soare, strucutura unei galaxii, toate se află sub logica și dinamica spiralei.
A opera cu spirala înseamnă a te deschide către înțelesurile infinitului.
Privind din prezent prin filtrul ceramicii vedem armonie, apropiere de natură, căldură, curgere, o anumită blândețe și regăsim valori de care avem atât de mare nevoie în zilele noastre.
Nu știm ce credințe aveau oamenii acelor vremuri și nu are sens să “siluim” trecutul pentru a ne satisface niște interese identitare sau conceptuale. Însă putem să ne permitem să trăim o anumită emoție sinceră pe care cultura Cucuteni-Tripolie o transmite cu tărie: elogierea vieții, elogierea femeii, a fecundității și fertilității, elogierea Soarelui și a Apei ca forțe ale naturii vii și etern dătătoare de viață.
În cuvinte moderne s-ar putea spune în joacă despre această cultură că era biomimetică, ecocentrică, o cultură de la care omenirea are enorm de multe învățat.
3. De ce Neort?
Inițial intenția era de a aborda strict cultura Cucuteni-Tripolie, însă ne-am dat seama în foarte scurt timp că neoliticul este vast și că raportarea la Cucuteni-Tripolie reprezintă doar începutul unei aventuri și călătorii prin înțelesurile și frumusețea artei neolitice.
Intențiile proiectului.
A.Promovarea printr-o abordare contemporană a unor valori de marcă ale patrimoniului cultural universal.
Cei ce onorează valorile sugestive ale trecutului fără a fi tributari rigidității tradiției și normelor sale, se bucură de prezent și fac posibil ivirea unui viitor luminos și prosper.
Cultura Cucuteni-Tripolie, cu ale sale “semne” magnifice reprezintă o comoară foarte puțin valorizată mai ales în România și prin NeoArt vrem să ne implicăm după măsura propriilor puteri în repararea acestei masive injustiții culturale.
Siturile principale din țară sunt date uitării. De exemplu Muzeul Sitului Arheologic Cucuteni are o ținută demodată și prăfuită. Nu există drum asfaltat până acolo și nici indicatoare către muzeu. Dacă nu ai mașină personală, ai nevoie de un taxi să te ducă din Târgu Frumos și e posibil ca șoferul să nu știe cu exactitate drumul. Nu există un magazin asociat muzeului, să nu zicem o cafenea culturală. Iar în acest loc ar putea să fie pelerinaj cultural, iar muzeul să fie un epicentru pentru evenimente și inițiative menite să promoveze fabuloasa zestre a patrimoniului universal.
Situl de la Poduri este unul din cele mai mari din țară și el este extrem de puțin valorificat. Vizitatorii nu au acces la el, iar aici ar putea să fie un centru fabulos al artei neolitice.
Nu același lucru se poate spune despre Muzeul Civilizației Cucuteni din Muzeul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi sau despre Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, ce au o ținută extraordinară și valorifică elegant cultura Cucuteni-Tripolie. Însă aceste două muzee reprezintă excepția. Existența lor se datorează pasiunii unor oameni dedicați și ele se adresează mai degrabă specialiștilor.
Un mare salt se va crea când aceste semne vor ajunge în conștiința publicului larg, iar prin NeoArt și implicit prin crearea de produse cu putere de semnificație și printr-o continuă informare facilităm promovarea către publicul larg a semnelor și motivelor acestei culturi.
B.Potențarea în prezent a unor valori de care actuala societate are mare nevoie.
Prin armonia, căldura, curgerea, blândețea, elogierea naturii mamă pe care le emană, ceramica Cucuteni-Tripolie are capacitatea de a ne transmite în prezent niște mesaje profunde, într-un context planetar în care apele și aerul sunt poluate, pădurile tăiate, biodiversitatea profund afectată, iar conflictul om mediul înconjurător pare a se acutiza.
În mod miraculos, trecutul îndepărtat are puterea să ne lumineze prezentul și să ne ofere o lecție esențială despre respectarea mediului înconjurător și a planetei ce ne este trup și casă.
Într-un fel aceasta este miza cea mai importană a proiectului: a transmite o trăire cu putere educativă, a da sens trecutului în prezent și a-l lăsa să ne învețe unele lecții necesare. Încrezători în marea puterea de semnificație a simbolurilor pe care le valorificăm, vrem să conferim produselor generate de proiectul NeoArt statutul de “emisari” ai respectului față de viață.
C.Conferirea unui caracter terapeutic obiectelor ce valorifică simbolistica Cucuteni-Tripolie.
Arta are propietăți terapeutice prin capacitatea de a hrăni sufletul și de a înfrumuseța admiratorii ei, mai ales când estetismul vorbește despre curgerea vieții.
Prin frumusețea lor, prin puterea de a ne inspira elogierea naturii mamă și prin virtutea de a semnifica armonie, curgere, blândețe, simbolurile Cucuteni-Tripolie au un puternic caracter terapeutic.
Privite astfel, simbolurile pot fi considerate adevărate talismane ce creează o punte și o conexiune între noi și magia și înțelepciunea naturii, talismane ce ne ajută să stabilim o relație de adorare între noi și natură.
Etnologii și antropologii conferă virtuți magice și apotropaice multor simboluri tradiționale, așa că nu are de ce să ni se pară surprinzător sau scandalos faptul că aceste simboluri și produsele asociate pot avea în prezent pentru noi un caracter terapeutic și chiar unul șamanic în sensul arătării unei căi de urmat pentru armonizarea cu elementele primordiale ale vieții.
Așa cum am mai amintit, nu știm cum se raportau oamenii acelor vremuri la viață, ce crezuri aveau și nu are sens să lansăm speculații nefondate. Însă are mare sens să vedem ce pot semnifica pentru noi în prezent aceste simboluri și ce sens educativ putem să extragem prin raportarea la ele și de aceea nu este deloc exagerat să le conferim un rol terapetic și unele virtuți șamanice.
Produsele asociate simbolurilor Cucuteni-Tripolie sunt gândite în așa fel încât să fie apreciate prin rolul și funcționalitatea lor. Nu întâmplător proiectul începe prin crearea de bijuterii fiindcă ele sunt purtate cu mult respect și au puterea de a transmite semnificativ o anumită simbolistică și o anumită sensibilitate.
D.Potențarea valorilor comune existente în țările în care se regăsesc culturi neolitice
Deși este unică prin caracteristicile ei, cultura Cucuteni-Tripolie este înrudită cu alte culturi învecinate și ea face parte dintr-un areal cultural vast al neoliticului european ce a existat aproximativ între 9600 îen (Göbekli Tepe – Turcia) și aprox 3600 (Templele megalitice din Malta) – 3000 (cultura Lough Gur din Irlanda).
Cele mai multe situri neolitice descoperite sunt în peninsula Balcanică și Sud Estul Europei și prin NeoArt vrem să evidențiem acea simbolistică comună pretracică și deopotrivă să identificăm și să potențăm acele valori ce ne pot uni în prezent în spiritul solidarității, co-creării dincolo de barierele culturale, lingvistice și actualele granițe vremelnice.
În zestrea actuală a fiecărei țări din Peninsula Balcanică și Sud estul Europei, există simboluri comune ce au evoluat și s-au diferențiat de-a lungul timpului. Deopotrivă putem să vorbim de un adn comun existent în această parte a lumii și prin NeoArt vrem să potențăm ceea ce ne aproprie, ceea ce ne unește, cea ce ne deschide către solidaritate și co-creație.
Așa cum ne-am familiarizat deja, cultura Cucuteni-Tripolie este răspândită pe teritoriul României, Moldovei și Ucrainei, iar actualul context social invocă solidaritea între statele vecine din Estul Europei și Balcani, mai ales în contextul în care pe teritoriul României și republicii Moldovei s-au refugiat un număr mare de ucrainieni ce au fost nevoiți să părăsească țara datorită conflictului armat.
Iar dacă conștientizăm că toate aceste trei țări amintite au unele valorile străvechi comune și o posibilă înrudire de sânge, cu atât mai mult putem să vorbim despre solidaritate, întrajutorare, pace.
Prin NeoArt intenționăm să evidențiem în timp temele și motivele culturale comune în special ale Balcanilor și Europei de Est, dar nu numai, și puternicile legături culturale pentru a putea potența “comuniunea” spirituală a acestui areal binecuvântat cu un magnific patrimoniu natural și cultural.
4.Ce nu își dorește NeoArt
1.Să creăm un limbaj identitar. Cultura Cucuteni-Tripolie nu aparține României, ci și României. Este seducătoare ideea de a face brand de țară din Cucuteni, însă de bun simț este să îndrăznim să administrăm această comoară și să-i oferim șansa de a fi integrată în tezaurul universal al valorilor de excepție.
Raportându-ne la acest tezaur, putem să aflăm foarte multe despre noi ca țară, despre substraturi culturale extrem de semnificative, și este de datoria noastră să o facem și să onorăm acastă moștenire, dar strict pentru a ne îmbogăți ca ființe și nu a ne compara și separa de alte națiuni, mai ales înțelegând că această cultură apaține unui areal mai vast și este înrudită cu alte arealuri aflate la sud de Dunăre.
2.Nu vrem nici o clipă să transmitem ideea “îmbrățișată” de unii că această cultură este cea mai veche din Europa, un fel de vatră culturală absolută.
Și nici nu ne ajută să privim cu mândrie și cu un aer de superioritate către Babilon și Mesopotamia, considerându-le pe acestea culturi mai tinere.
Cultura Cucuteni-Tripolie este una din cele mai vechi culturi cunoscute și se înrudește cu alte culturi mai vechi așa cum nenumărate descoperiri o atestă.
Iar dacă contează ceva cu adevărat este să avem capacitatea de a valorifica cu seninătate acest tezaur universal și a învăța cât mai mult de la semnele și mesajele lui.
3.Nu vrem să creăm un cult forțat în jurul ei și să atribuim acestei culturi valori și credințe pe care oamenii acelor vremuri nu le aveau. De aceea punem un accent foarte mare pe ceea ce ne poate transmite în prezent simbolistica acestei culturi unice în lume, pe sensul educativ pe care putem să-l extragem prin raportarea la ea.
Nu știm ce credințe aveau oamenii acelor vremur și nu are sens să “siluim” trecutul pentru a ne satisface niște interese identitare sau conceptuale. Însă putem să ne permitem să trăim o anumită emoție sinceră pe care cultura Cucuteni-Tripolie o transmite cu tărie: elogierea vieții, elogierea femeii, a fecundității și fertilității, elogierea Soarelui și a Apei ca forțe ale naturii vii și etern dătătoare de viață.
4.Și în mod organic urmează și următorul punct: Nu vrem să atribuim culturii Cucuteni-Tripolie valențele unei culturi matriarhale. O astfel de afirmație poate fi lansată cu ușurință comparând această cultură cu trăsăturile dominante existente după invazia triburilor indoeuropene.
Însă nu putem ști cu exactitate modul de organizare socială și nu vrem să cocluzionăm lesne datorită contrastului dintre cele două culturi și mai degrabă vrem să sugerăm că civilizația Cucuteni-Tripolie era una armonioasă și echilibrată, nici matriarhală, nici patriarhală, o societate în care rolurile femeii și al bărbatului era foarte bine definite, apreciate și complementare.